Despre munca
Opt ore de munca au fost stabilite datorita calculelor de rentabilizare, adica dupa primele patru ore scade puterea de concentrare, de aici si pauza de pranz, iar dupa 8 ore nu mai esti eficient, asa s-a ajuns la delimitarea asta.
Stiu de un caz al unei femei care a trebuit sa-si ia un al doilea job, casiera intr-un supermarket, pentru ca baietelul ei sa poata fi “in rand cu lumea” adica cu ceilalti copii de la scoala. Acest “in rand cu lumea” de care tot auzim, era de fapt achizitionarea unor haine si incaltaminte de firma, telefon performant si noua uniforma scolara.
Deci biata femeie munceste de dimineata pana seara, pentru ca sa fie baiatul ei multumit, sa nu se simta de un nivel inferior fata de colegii lui care asta poarta si au.
Aici trebuie sa umblam oameni buni, la aceast val de fite care dicteaza niste poleieli ce nu ne sunt necesare si care ne duc pe un drum superficial si ne fac atenti doar la imagine. Nu mai bine ii explica baiatului ca ei sunt saraci si ca ar fi bine sa admita asta si sa nu se prefaca?
“Da-le oamenilor libertatea si o sa te intrebe ce sa faca cu ea!”
Sunt doar cateva meserii pe care le poti face de acasa, asa ca freelancer nu e prea bine platit in Romania, momentan, insa putem invata sa muncim mai putin si sa fim mai liberi.
Daca brusc treci de la un program de minim 8 h pe zi la 2-3h te intrebi ce sa faci cu timpul ramas. Iti dai seama ca tu nu stiai sa traiesti.
Te simti impotriva curentului, cumva antisocial cu atata timp liber cu care nu stii ce sa faci, asa ca e un proces ce se poate realiza in timp consumand mai putin deci producand mai putin.
Solutia pentru mase ar fi sa incerce sa nu mai serveasca consumatorismul.
Sa nu mai cumpere toate shit-urile de care nu au nevoie si astfel nu o sa le vor mai trebui bani multi, nu vor mai fi nevoiti sa munceasca asa mult, urmand sa aiba mai mult timp liber.
Ca tot vorbeam de cosumatorism si implicit posesiune, azi mi s-a intamplat sa deschid portiera si am lovit usor o alta masina parcata, Honda nu cine stie ce, iar soferul a claxonat si a iesit nervos afara. Eu i-am zambit si i-am spus calm “sunt doar niste fiare, noi le facem pe ele, nu ele pe noi” dar se pare ca soferul nu a inteles. Azi un pic, maine un pic…se strica masina.
Concluzia e una singura. decat sa ne luam lucruri sa avem grija lor mai bine ne luam unele la mana a doua sau nu asa valoroase, care sa nu ne strice placerea vietii in caz de defectiune.
Mai bine am investi in noi. Am putea face o calatorie, am citi ceva bun, am bea un vin la o discutie, chiar si in fata unei shaormerii in miez de noapte. am fi mai castigati.
Nu credeti?