Victor Ungureanu

Marea drama a societatii noastre: nici macar bogatii nu mai starnesc invidia.

Sunt grasi scarbosi si vulgari, nevestele lor au liftinguri, copii lor se drogheaza, merg la inchisoare, au gusturi de toape.

Bogatasii de azi au uitat ca banul ar trebui sa fie un mijloc si nu un scop, asa ca nu mai stiu ce sa mai faca cu averile lor. Eu unul imi folosesc banii sa-mi probez ideile, sa verific daca pot fi puse in practica.

Cel putin cand esti sarac ai la ce sa visezi si speri ca toate vor trece cand vei avea bani. Macar ai la ce sa speri. De asta imi place sa fiu sarac.

Cand esti bogat si credeti-ma ca am fost, nu mai poti sa-ti faci inca o vila, sa-ti iei inca o masina sport sau inca un manechin suplimentar. Cand esti bogat nu mai ai scapare, nu mai poti face pe nimeni sa viseze, nici macar pe tine insuti.

Si atunci spre ce sa te mai indrepti , ce sa-ti mai doresti? Esti impaiat.

De asta cred ca sunt singurul care nu-si doreste sa castige la loto. Nu sunt pregatit sa-mi pun visele in cui. Nu-s pregatit sa ma atrofiez in a dori. Scopul meu nu e a castiga mai mult ci a trai mai multe. Oamenii continua aceasta cursa nebuna in slujba banului. Bani mai multi pentru acareturi mai multe. Daca ar sta sa se gandeasca ca  parintii nostri au fost fericiti fara plasme, masini sport, barci cu motor si mall-uri ar intelege ca nu asta e directia buna in care sa alergi. Nu conteaza decat oamenii si drumul. Adesea destinatia e doar ca sa ai un punct de reper.

Zilele trecute vroiam sa ajung acasa si am iesit la marginea Bucurestiului. Opresc o masina mai de doamne-ajuta. la volan un tip cu ochelari. M-am urcat. I-am “citit” repede nivelul dupa conversatia telefonica pe care o avea si la urmatoarea intersectie am coborat si am luat alta masina. De data asta cu un tip de 23 de ani foarte vesel cu care m-am si imprietenit.

Ideea era ca vroiam sa ajung la Tgv, dar nu cu orice pret, asa ca m-am si bucurat de drum si mi-am facut si un prieten.

Daca am invata sa traim cu placere fiecare moment, am fi mult mai relaxati, cu totii ne-am simti mult mai bine. Nu e utopie. E posibil. Una din regulile mele, este ca nici o fapta buna nu trece nerecompensata. Si asa, cei care imi fac bine, le fac si eu, iar ei sunt incurajati de binele meu sa faca in continuare bine. Si merge.

Zilele trecute  cineva ma intreba cu groaza ca in felul cum gandesc o sa sfarsesc singur.

Daca ar sti ea ca si ea e singura , dar nu si da seama…

Noi suntem condamnati la singuratate si nefericire de cand ne nastem,depinzand numai de noi sa inlaturam temporar si iluzoriu aceste stari.Poti fi singur si in 2 si in o suta.Esti nefericit si cand in sfarsit ai tot ce ti ai dorit.

A fi  singur a devenit o boala rusinoasa.

De ce fuge toata lumea de singuratate?Pt ca ea te obliga sa cugeti..In zilele noastre Descartes nu ar mai scrie “cuget deci exist” ci “sunt singur, deci cuget”.

Nimeni nu vrea singuratatea pt ca ea iti lasa timp pt cugetare, ori cu cat cugeti mai mult cu atat esti mai inteligent deci mai trist.

Iti dai seama ce efemer este tot in jur si nu mai ai motivatie sa actionezi.

De asta spun ca este periculos sa gandesti ,sa fii inteligent ,caci in scurt timp nimic nu va mai fi destul pt tine.

Asta pt cei ce se intreaba ce fac toata ziua.

Acum stiti: CUGET si sunt Trist.

PS: Activitatea asta nu e pt oricine.Trebuie sa fii inzestrat cu timp liber si curaj,ceea ce majoritatea nu au si nici nu vor sa aibe.Ii inteleg si nu i condamnn ,dar nu ma puneti sa fiu de acord cu ei. .Ei aleg atmosfera calduta in locul aerului rece si rarefiat al inaltimiilor spiritului.Aproximativ 3000m.

Afara e frig, iar eu ma bucur ca nu trebuie sa ies afara, in vesnicul drum inspre si dinspre serviciu.

De fapt nu mai ies deloc, ca sa ne intelegem. Ma simt burghez. Ma simt ales, privilegiat, ca nu trebuie sa mai fac ce se face.

Toti  fac o multime de fapte reprobabile si nedreptati zilnic , si se scuza cu obisnuita placa “am ipoteca la casa de platit” sau “ratele la banca”. Asta mi se pare cea mai jalnica scuza..Da cine tea pus sa ti faci asa ceva ?Acum trebuie scuzati toti hotii ca TREBUIE sa fure ca au copii de crescut?

Eu nu mai trebuie sa fac nimic din ce nu trebuie si nu-mi place,  nu pentru ca as fi castigat la loto, ci pt ca mi-am redobandit libertatea o data cu pierderea slujbei datorita crizei. Ce lant frumos de cauzalitate.

Adica am nevoi mult mai mici, ce pot fi acoperite mult mai usor fara sa trebuiasca sa castig cat castigam inainte. Nemaitrebuind sa merg la serviciu automat nu mai trebuie sa-mi iau haine scortoase si scumpe ca nu mai am ce standarde sa respect. Nu mai trebuie sa ies cu masina zilnic deci evit costul carburantului,  implicit cel al amenzilor de parcare si viteza. Nu mai platesc ratele, nici datoria de pe card ca brusc si oficial nu mai am nici un venit. Si daca nu am de unde sa dau?  Vorba lui Moromete.”Pai daca n am de unde sa ti dau?” Nu mai iau si nu mai dau si  mi-e bine asa.

Dar cele mai mari avantaje nu sunt cele materiale. Nu trebuie sa ma mai trezesc dimineata. Nu trebuie sa ma mai imbulzesc cu toti la aceleasi ore din zi, ba sa ajungem la lucru, ba sa mancam de pranz, ba sa ne intoarcem acasa. Pot trage un pui de somn dupa amiaza, exact ca in cartile lui Balzac. Pot citi cat vreau ca nu mai am nici o obligatie. Pot  merge la cinema in miezul zilei. Nu e aglomeratie si e si mai ieftin. Pot iesi la si pana la ce ora vreau ca a doua zi nu trebuie sa mai merg la servici. Pot invata sa traiesc cu adevarat. Pot scoate capul de sub nisip. Ma pot reinventa avand timp sa fac fix ce-mi place si nimic mai mult.

Dar pentru asta trebuie sa ai curaj. Nu e pentru oricine. Trebuie sa ai curaj sa-i infrunti pe toti cei care te vor privi ca pe un paria – cum ai ramas fara job? Si nu ti mai cauti?Si ce o sa faci? Si la sfarsit tot ei trag concluzia:”Nasol”,de parca ei ar fi in locul tau.Nimeni nu vrea sa inteleaga ca ti sa intamplat un lucru extraordinar,toti cred ca maschezi jalea ce e in tine ca nu mai ai serviciul ala bun ce dadea bine in ochii lor si era ravnit de multi.

La fel cand te intalnesti cu o cunostinta pe strada si te intreba cum te simti sit u ii spui ca RAU el automat va crede ca te simti bine ca daca te simteai rau doar nu o recunosteai asa deodata.Si atunci unde sa dus libertatea de a vorbi liber pe care am castiat o in 89 o data cu revolutia.Domne,ma simt rau iti spun ca ma simt rau,dar daca ma simt bine iti spun ca ma simt bine.

Ei te vor inapoi in sistem chiar daca tie ti-e bine aici si asa. Pentru ca ei, brusc se simt sclavi si nu sunt dispusi sa recunoasca asta decat in fata altor nefericiti ca ei, in nici un caza in fata unui om liber, ca tine.Pierderea slujbei este un rau necesar.Te face sa te reevaluezi sa ti dai seama cine ai devenit si ce vrei tu sa faci cu adevarat.Nu exista o evaluare mai buna ca asta.Inainte sa mi pierd slujba incepusem sa mi intreb colegii daca o ei vor sa iasa la pensie din slujba aia.Asa o sa se consume vietile noastre ?Asta e TOT?

Ah ce bine e sa ai curaj si sa I  tratezi pe ceilalti ca niste numere intr o statistica ceea ce si sunt de altfel.

Asta ma invatat prima calatorie in UE,ca nu sunt decat unul din aia 23 mil de romani care au venit la munca In Europa.Si atunci eu cum sa I privesc pe cei ce ma privesc asa decat tot ca pe  niste numere?

Chiar si cand le spun ca am afacerea mea ,imediat sunt intrebat daca merge , iar o intrebare mai proasta  nici ca se poate.

Nici nu conteaza daca merge sau nu,afacerea, atata vreme cat nu mai esti sclav pe la altii,cand dai tot cand te simti tu cel mai in stare nu neaparat luni dimineata la 8.

Lucrezi pt tine,iti verifici ideile,traiesti in armonie cu tine, ai ritmul tau de lucru si asta ar fi de ajuns sa suplineasca orice. Castigul e ceva secund cand ai avantaje de genul asta.

Si apoi e stiut , cat castigi atata cheltui.Si cand vezi cate lucruri inutile ti ai luat realizezi ca ai folosit castigurile derizoriu.Ce rost are sa muncesti 8h in stres ca apoi cu banii castigati sa incerci sa iti alungi stresul?Care mai e castigul?

Din pacate  asta nu poate fi inteles de roboteii care au muncit toata viata si nu au apucat sa invete sa traiasca in armonie cu ei ci au copiat traiul vecinilor;nestiind ce le trebuie lor au inceput sa i copie pe ceilalti din jur.De asta an de an se construiesc case mai mari,se cumpara masini mai luxoase,se chimba termopanele ,masinile de spalat si lcd,ca vine un vecin mai “destept”si ridica “standardul de viata” .Nimic mai inutil.

La ce bun o slujba de 2000e daca nu ai timp sa ii cheltui?daca tu treci pe acasa doar ca sa dormi?Unde mai esti tu in ecuatia asta?esti la munca…

Aviz celor care vor sa incerce  asa ceva acasa.

Este sport extrem  si nu se recomanda celor ce stau prost cu personalitatea.

Trebuie sa ai curaj sa faci o reforma.

O reformare a punctului de vedere.

O reforma a privirii.va urma…

Stam si ma intrebam ,lucrand la tv de ce alergam numai dupa stiri negative, de ce au raiting foarte mare jurnalele de stiri cand toate sunt negative.

Ca asta cere publicul ?mi a venit mai intai in minte.

Bine si atunci tre sa I dam numai ce cere?unde e pasul inainte unde e progresul ?o sa ramanem la nivelul asta mereu?ca de circ nu te saturi niciodata nu?”da le oamenilor paine si circ”

Apoi m am gandit ca exista tv cultural si am consultat raitingul ce l face postul asta.Foarte slab.

Apoi mi am adus aminte de tata –fun al stirilor -care ne arata tot timpul  ca exemplu vecinii din spate care tot timpul se certau si injurau  spunand ca la noi in familie e mai bine,dar niciodata nu ne compara cu vecinii de peste drum care aveau o situatie mai buna.

Si brusc am realizat ca adevarul sta intr o simpla comparatie

Problema este la public.El vrea crime si violuri deci fapte reprobabile ca in comparatie se simt superiori,deci BINE, pe cand daca te uiti la inventatori ,oameni de bine, oameni superiori in comparatie palesti, te simti mic si neinsemnat.

In apartamentul decomandat pe care l am inchiriat a trebuit sa l impart cu inca o persoana, persoana care mi a fost recomandata de prieteni.

Despre relatia mea cu  Aceasta persoana vreau sa vorbesc.

Eram tantos ca lucram la tv si faceam o virtute din  al evita pe colegul meu de apatament care sa prezentat ca se ocupa cu una din multele si complicatele chestii legate de internet.Ne vedeam rar eventual o data la 2 zile desii stiam ca se afla in camera ma gandeam ca am sansa sa ma prefac ca stau singur si sa nu deschid  nici o conversatie temandu ma ca o sa trebuiasca iarasi sa povestesc numai eu despre jobul meu super activ.

Au trecut 6 luni,colegul a fost inlocuit de altul , atitudinea mea nu , fiindca aceiasi prieteni imi recomandasera aceiasi tipologie:se ocupa de internet.

Dupa alte 6 luni alt coleg lua locul acstuia , tot cu internet.

La o terasa cu prietenii  am descoperit ca se vorbea de colegii mei de apartament enervant de mult asa incat am descoperit ca erau nu numai blogari inraiti dar chiar am inceput sa le citesc paginile ba chiar sa ma distrez copios fascinat de continutul lor si uimit de nerozia de a avea langa mine asa personalitati iar eu sa stau in superioritatea mea crezandu I un fel de tocilari.

Cel mai uluitor este ca am persistat in aceiasi ignoranta crasa cu 3 colegi la rand, facandu ma sa ma intreb speriat : oare cati oameni interesanti au trecut pe langa mine asfel?Cati eventuali prieteni am ratat?Cate ocazii de a mi schimba perpectiva am dat la gunoi?caci fiecare om care trece prin viata ta te marcheaza cumva,te impresioneaza in rau sau in bine asa ca suntem o parte si din oamenii pe care I am intalnit.Asta cu conditia sa mai fii deschis “ca un burete”  deci tanar ca am mai intalnit si oameni care erau atat de inchisi”acri” ca nu mai luau in serios pe nimeni ce nu aveau aceiasi parere cu ei.

Si ce e si mai stupid este ca m am surprins zilele trecute plangandu ma ca nu sunt inconjurat de  prea multi  oameni de calitate.

Adesea se afla in imediata apropiere oameni foarte interesanti dar ii ratam din diverse motive.

Am vazut si cazuri cand dupa divort cuplul ramane in conditii bune si se frecventeaza socati ca nu se cunoasteau in timpul casatoriei.Cumva nu se vedeau bine.”vezi paiul din ochiul celuilalt dar barna din ochiul tau nu”

Adesea oamenii sunt prea aproape sa I vezi bine de aia se zice”cel mai bine se vede din exterior”uneori.

Si asta cu sa fii spontan de unde au mai scoso?Adica cum sa fiu spontan cand vezi o tipa tare si vrei sa intri in vb cu ea?Eu ma s duce si ia s spune”am venit”.Ce poate sa vrea mai mult?

Adica de ce nu mai poate fii simplu , natural si firesc ca in clasa a 4 a cand o luai de mana sii cereai prietenia?Asta ar fi spontaneitatea la mine.Aia naturala nu aia impusa caci in cursa de a fi spontan care se mai vrea si o spontaneitate originala inventezi tot felul de situatii,care fiind inventate sunt si false deci vom avea o spontaneitate originala nesincera.Stau si ma intreb daca asta se vrea…

De ce sa ne prefacem interesati de orice alceva decat suntem in realitate cand vb cu o femeie?De ce?eu asta nu inteleg.Ca sa vada ele ca ne controlam deci suntem maturi si ne tinem in frau instinctele animalice,ar raspunde toate .Eu zic ca I o pierdere nu numai de timp ci si de alceva controlul asta impus.Si apoi in fata mea dintre o femeie sigura pe sine si una care se balbaie as alege o pe cea balbaita ce e sigur ca simte ceva pt mine .Cealalta imi va parea o profesionista.Pana si Bodelaire se pierdea in fata frumusetii,de ce nu ma s pierde si eu ?

Si femeile aleg exact barbatul care se controleaza in detrimentul balbaitului,si apoi se intreaba de ce se indragostesc ca proastele si el le paraseste.Pt ca nu a simtit mai nimic de la inceput?

Pe cand cu balbaitul…ala are niste emotii ce pot fi o garantie ca sigur te place daca nu cumva te si adora déjà.

Cine are nevoie de prietene?

Eu cred ca ne facem prietene ca sa iesim mai ieftin.Asta rezulta din ratiune.

Care barbat nu ar vrea sa petreca in fiecare seara cu alta femeie dar fara complicatiile ce le implica sa iesi in fiecare seara la o prima intalnire  care  risca sa te coste mai mult ca o prostituata?

Eu zic ca toti am merge la curve.Dai banul si pui mana fara cuvinte fara explicatii fara interdictii fara dezaprobari, numai ca cine isi permite sa si trateze reglarea hormonala in fiecare zi cu o  profesionista?

Tragi  linie si iesi cam scump daca nu  faliment curat.

Atunci dai sa ti faci prietena.E musai sa o nimeresti cat mai din prima ca altfel sa tot impresionezi tinere domnite poate devenii f costisitor in ziua de azi cand numai o iesire la mall la cinema cu pop corn si cola te duce la 100 roni dar si ca timp.

Plus ca tre sa faci si conversatie,ba mai mult conversatie din aia care sa placa domnisoarei in care, clar , ea sa fie cea mai tare si fetele pe care le ai mai cunoscut pana la ea , cele mai tuciurii.

Ba mai mult,tre  sa fii spontan non stop ca de nu e fata convinsa ca tre sa cada la asternut tre sa mai vii cu ea de 2,3 ori la mall si sigur o sa ti para rau ca scorul final  poate fi de multe ori sub cel al unei profesioniste.Dar si cand ai pus …mana pe ea si stie joaca  ai grija sa ti scoti  investitia.Faza e ca tu  te gandesti cati bani economisesti cand io tragi  seara de seara dar ea crede ca e o dependenta organica de formele ei…avantaj tu;dar si ea.

De aia toate zic ca nu mai e ca la inceput…pai ti ai scos banii in 2 ,3 ani de ce sa mai stai sa bagi banii in piese,iti iei una noua de 20 de ani.

Concluziile sunt  clare.

1 Ne putem face   prietene din motive pur economice :  ca sa platim in rate cat mai mici niste servicii cam la fel de proaste pe cat oferim.Deci cel mai scuzabil sa ai o prietena , e acum ,ca e criza…

2 Dar ne mai putem face prietene si din alte motive .

- ca nu vrem sa fim la egalitate cu toti soferii de camion si sa impartim aceleasi femei ,profesioniste sau nu.

- ca vrem sa traim ceva cu totul deosebit ca indragosteala.

- ca vrem sa construim o echipa in lumea asta ceva de genul “noi 2 si restul lumii”

-ca speram sa primim si ceva candva inapoi ca relatiile astea sunt ca un meci de  tenis,daca nu mai vine mingia inapoi se termina jocul.

-ca vrem  sa ne trezim langa cineva .

-ca simtim ca vrem sa apartinem cuiva cumva

-ca ne plac cadourile mici sau mari dar  date prin surprindere

-ca ne place  sa ne completeze cineva .

Inselatul asta depinde de la persoana la persoana. Unii simt ca insala cand se culca cu o alta si se simt f bine ,iar alti cand din contra se simt lamentabil.

Nu are nici o importanta daca inseli sau nu dupa cum spunea o prietena.Ce e cu adevarat important este sa nu lasi sa se simta asta ,si aici toate femeile par sa fie de accord.”treaba lui ce face dar sa nu aflu”

Si aici nu ne referim neaparat la dovezi materiale ci in primul rand la cele  de natura interioara.Sa nu treaca cealalta femeie pe locul1 ca atunci cea de langa tine simte si e mai jignita decat daca te ar fi prins in pat cu ea.Sa nu incepe sa conteze cealalta.

Cand incep sa conteze celelalte?cand ai mai mult de o intalnire.Atunci incepi sa o cunosti si implicit gasesti parti bune si incerci o admiratie, la inceput vaga ,apoi mai concise si  incepi sa te implicit pe nepusa masa . Si daca te ai implicat nu ai cum sa mai fi la fel.Nu ai cum sa disimulezi implicarea caci cea langa care dormi TE STIE si e normal sa fie asa.Iti cunoaste pana si ritmul respiratiei asa ca nu poti disimula mai mult decat un sex accidental eventual la servici.

Asta am inteles eu ca e important.

Si am inteles ca si eu prefer dintre 2 rele pe ala mai mic,adica sa ma insele accidental decat sa  fie indragostita si zilnic sa viseze la el

Stiu ca suna ciudat mai ales pt barbati  in care se amesteca  gustul posesiei -el detine femeia de langa el- cu cel al geloziei-cum sa fie altul in ea- si abia apoi al unor sentimente curate-nu mai suntem un intreg-.

Eu ma rog sa nu am parte de nici una dar viata este complexa si are multe aspect.Depinde de noi cum avem chef sa vedem:alb negru sau color.

Despre datorie

La inceput iti spui ca nu ai nici o datorie fata de omenire ca nu tu ai cerut sa fii aici.Ca esti liber sa iei ce poti si sa nu dai nimic,si chiar te bucuri ca fraieresti omenirea.esti tare.

Dar asta doar la inceput…

Apoi ,intr o zit e trezesti ca ai vrea sa multumesti cumva pt toate cartile filmele si teatrele ce te au bucurat de a lungul acestei calatorii si nu stii cum.

Brusc realizezi ca si cei dinaintea ta tot din acelasi sentiment al datoriei si al progresului speciei au scris cartile au facut filmele si au scris piesele de teatru.

Si atunci incepi sa te gandesti nu numai  ca trebuie sa lasi ceva in urma ci si ca apartii unei ramuri elevate a omenirii :cei cu constiinta.

In cazul meu m am gandit sa incep cu o carte.Un jurnal simplu sis curt fara multa emfaza sau pretentii literare ,un jurnal ce se vrea de idei si care rezumeaza ce am inteles eu din viata;cum mi am rezolvat problemele de constiinta,existentiala si de care or mai fi fost ele.

Idea mi a venit pe peronul unei gari unde am realizat ca viata asta poate fi rezumata la o eterna asteptare.Tot timpul astepti cate  ceva.Astepti sa termini liceul,astepti sa intri la facultate ,astepti sa ai viata de noapte,astepti  sa ti faci o supergagica .astepti sa calatoresti prin lume….ASTEPTI.

Acolo pe peronul garii am inteles ca tot timpul astepti sa se petreaca ceva,si as face un lucru maret daca as exploata starea asta de asteptare;daca as putea o transforma in ceva util;daca as putea o converti nimicul unei asteptari in ceva ul unei realizari.Daca as scoate profit din asteptarile mele la fel cum scot din suferintele din dragoste scriind poezii.

Atunci m am apucat sa scriu.Era timpul ca garile sa mi dea si ceva inapoi din timpul pe care mi l luasera.

M am apucat sa scriu mai mult ca o reflexie a ceea ce traisem pana la acea noua asteptare,,ca o sintez sinteza a perioadei traite.Trairea fara reflexive are atata valuare cat si reflexia fara traire adica cam zero.Poti actioana la nesfarsit fara sa intelegi ceva sau poti filozofa la nesfarsit omitand niste aspecte fundamentale ce apartine numai realitatii.

Cioran scria ca o terapie sa si tina mainile ocupate sa nu iasa in strada.,Eu scriu ,ca o sinteza a trairilor,ca o schema a mersului meu prin lume,si in felul asta sterg si datoria ce o am fata de societate aceea de a lasa ceva in urma nu neaparat ca marturie a trecerii mele pe aici caci acesta este un scop cam  egoist ci ca o contributie la patrimoniu.Poate cuiva ii va ajuta cumva reflectiile  mele.Poate voi fi util.

Macar de zmulg un zambet unui viitor adolescent ce mi va transcede si tot ar fi ceva.

Am rezolvat si asteptarile ,deci nu mi mai e teama sa astept pe nemeni si nimic.O data am asteptat 2 zile un tren in Rusia si chiar mi a placut.

Acum ma gandesc cum sa pun o taxa pe spectacolul  rasaritului si apusului soarelui a.i toti ce l privesc sa mi datoreze cativa banuti, sa ies si in profit…

Nu mai astept.Reflectez.Am timp de mine.

Nu mi place sa fiu bogat.

Cand l am auzit pe un prieten ca el nu e pregatit sa castige la loto am ras, insa cea mai trista zi din viata a f cand am contractat un credit de nevoi personale si am avut banii in mana.

Dupa ce mi am luat tot ce mi trebuia mi au mai ramas bani pe care nu stiam cum sa ii cheltui. Brusc am realizat ca nu mi mai doresc nimic si ca nu am pe ce cheltuii banii aia iar asta este nu o fericire cum banuiam , ci o tristete pt ca nu mai aveam pt ce alerga,pentru muncii pt ce construii pentru ce traii. Aveam TOT . Eram ca dupa un orgasm.extenuat si multumit. De aici am tras alte concluzii.

Satisfacerea dorintelor , implicit fericirea nu duce la progress ci din contra,la stagnare eventual regres. Tot ce sa creat sa creat in suferinta sau din cauza acesteia.Literatura imi e martora. Ca sa scrii tre sa iesi din tine,ca sa iesi din tine trebuie sa nu fii multumit , sa ti pui problem. Daca ti ai pus problema fericirii e clar ca esti nefericit.Fericitu ESTE si atat fara sa constientizeze asta .Cine spune “sunt fericit”minte.Nu poti spune decat “am fost fericit in perioada aia”adica dupa , cand esti nefericit.Iar viata tocmai de aia e frumoasa cu urcusurile si coborasurile ei cum tot auzim pt ca groapa te face sa ti doresti culmea .De asta e periculoasa o singura stare rectilinie si nefluctuanta pt ca ori care ar fi ea groapa sau culme te plictiseste.

Avem nevoie de socuri sa ne placa sa traim , de asta milionarii ce au cladit castele financiare nu se opresc ci vor si puterea :pt ca e plictisitor sa ai o singura stare-opulenta- si atunci vrei si putere sa ti arati aceasta opulent si sa poti controla si deschide alte jocuri. Cand esti fericit ai o stare de beatitudine , si cazi in letargie,te molesesti. Se spune ca” nordul ia creat pe wikingi”si daca se observa la toate tarile se vede o dezvoltare economica cel putin , mai mare in nord unde sunt conditii mai vitrege. Africa o sa fie tot timpul insorita si atat.

Asa ca nu vreau sa castig la loto,nu vreau sa am mai multi bani decat imi trebuie,nu vreau sa fiu bogat. Nu vreau sa am o prietena ce sa ma divinizeze oricat de placut ar suna pt ca stiu ca nu va fii decat un timp pierdut,ca o vacanta pe plaje la soare buna numai pt odihna . Mai mult,imi place saracia ca te tine asmutit cu instinctele alerte,la panda tot timpul dupa o sansa,si nu te face sa te culci si sa vietuiesti intr o atmosfera calduta .

Credeti ma am fost bogat ,chiar daca numai pt o zi , asa ca stiu ce spun.