Victor Ungureanu

Marea drama a societatii noastre: nici macar bogatii nu mai starnesc invidia.

Sunt grasi scarbosi si vulgari, nevestele lor au liftinguri, copii lor se drogheaza, merg la inchisoare, au gusturi de toape.

Bogatasii de azi au uitat ca banul ar trebui sa fie un mijloc si nu un scop, asa ca nu mai stiu ce sa mai faca cu averile lor. Eu unul imi folosesc banii sa-mi probez ideile, sa verific daca pot fi puse in practica.

Cel putin cand esti sarac ai la ce sa visezi si speri ca toate vor trece cand vei avea bani. Macar ai la ce sa speri. De asta imi place sa fiu sarac.

Cand esti bogat si credeti-ma ca am fost, nu mai poti sa-ti faci inca o vila, sa-ti iei inca o masina sport sau inca un manechin suplimentar. Cand esti bogat nu mai ai scapare, nu mai poti face pe nimeni sa viseze, nici macar pe tine insuti.

Si atunci spre ce sa te mai indrepti , ce sa-ti mai doresti? Esti impaiat.

De asta cred ca sunt singurul care nu-si doreste sa castige la loto. Nu sunt pregatit sa-mi pun visele in cui. Nu-s pregatit sa ma atrofiez in a dori. Scopul meu nu e a castiga mai mult ci a trai mai multe. Oamenii continua aceasta cursa nebuna in slujba banului. Bani mai multi pentru acareturi mai multe. Daca ar sta sa se gandeasca ca  parintii nostri au fost fericiti fara plasme, masini sport, barci cu motor si mall-uri ar intelege ca nu asta e directia buna in care sa alergi. Nu conteaza decat oamenii si drumul. Adesea destinatia e doar ca sa ai un punct de reper.

Zilele trecute vroiam sa ajung acasa si am iesit la marginea Bucurestiului. Opresc o masina mai de doamne-ajuta. la volan un tip cu ochelari. M-am urcat. I-am “citit” repede nivelul dupa conversatia telefonica pe care o avea si la urmatoarea intersectie am coborat si am luat alta masina. De data asta cu un tip de 23 de ani foarte vesel cu care m-am si imprietenit.

Ideea era ca vroiam sa ajung la Tgv, dar nu cu orice pret, asa ca m-am si bucurat de drum si mi-am facut si un prieten.

Daca am invata sa traim cu placere fiecare moment, am fi mult mai relaxati, cu totii ne-am simti mult mai bine. Nu e utopie. E posibil. Una din regulile mele, este ca nici o fapta buna nu trece nerecompensata. Si asa, cei care imi fac bine, le fac si eu, iar ei sunt incurajati de binele meu sa faca in continuare bine. Si merge.

Zilele trecute  cineva ma intreba cu groaza ca in felul cum gandesc o sa sfarsesc singur.

Daca ar sti ea ca si ea e singura , dar nu si da seama…

Noi suntem condamnati la singuratate si nefericire de cand ne nastem,depinzand numai de noi sa inlaturam temporar si iluzoriu aceste stari.Poti fi singur si in 2 si in o suta.Esti nefericit si cand in sfarsit ai tot ce ti ai dorit.

A fi  singur a devenit o boala rusinoasa.

De ce fuge toata lumea de singuratate?Pt ca ea te obliga sa cugeti..In zilele noastre Descartes nu ar mai scrie “cuget deci exist” ci “sunt singur, deci cuget”.

Nimeni nu vrea singuratatea pt ca ea iti lasa timp pt cugetare, ori cu cat cugeti mai mult cu atat esti mai inteligent deci mai trist.

Iti dai seama ce efemer este tot in jur si nu mai ai motivatie sa actionezi.

De asta spun ca este periculos sa gandesti ,sa fii inteligent ,caci in scurt timp nimic nu va mai fi destul pt tine.

Asta pt cei ce se intreaba ce fac toata ziua.

Acum stiti: CUGET si sunt Trist.

PS: Activitatea asta nu e pt oricine.Trebuie sa fii inzestrat cu timp liber si curaj,ceea ce majoritatea nu au si nici nu vor sa aibe.Ii inteleg si nu i condamnn ,dar nu ma puneti sa fiu de acord cu ei. .Ei aleg atmosfera calduta in locul aerului rece si rarefiat al inaltimiilor spiritului.Aproximativ 3000m.